Întrebări frecvente

Testele de screening biochimic – dublu test și/sau triplu test – sunt suficiente pentru evaluarea genetică a unei sarcini?

Testele de screening permit doar împărțirea gravidelor în două categorii: cu risc crescut sau risc scăzut pentru o boală genetică. Totuși, ambele metode se caracterizează prin prezența de rezultate fals negative (test cu rezultat aparent normal, dar fătul are anomalie cromosomică) sau de rezultate fals pozitive (test cu valori alarmante, dar făt sănătos) în proporție de aproximativ 5% pentru ambele tipuri de rezultate. De aceea, este utilă efectuarea și a morfologiei fetale în trimestrul II de sarcină, iar dacă aceasta indică existența de anomalii congenitale, există indicația de efectuare a amniocentezei și a analizei cromosomice.

 

Dacă am efectuat amniocentaza, iar rezultatele analizei cromosomice au fost normale, mai este nevoie de ecografii de morfologie fetală?

Ecografia de morfologie fetală permite evaluarea în dinamică a dezvoltării fătului, uneori evidențiind anomalii congenitale imposibil de vizualizat la ecografia de prim trimestru. Explicația acestei particularități este legată de faptul  că anomaliile cromosomice sunt răspunzătoare doar pentru aproximativ 20% din totalul anomaliilor congenitale (defecte în formarea sau dezvoltarea prenatală a unor segmente sau organe). Pentru restul de 80% din cazuri, cauzele sunt reprezentate de mutații monogenice (modificări ale structurii unei singure gene) – 15%; cauze multifactoriale (asocierea dintre mai multe mutații cu efect redus în diverse gene și factori nocivi de mediu) – 15%; cauze teratogene (factori biologici, chimici sau fizici din mediul înconjurător) – 5%; respectiv cauze necunoscute – restul de cazuri.

 

Dacă m-am decis pentru un diagnostic prenatal ce metodă de prelevare a celulelor fetale să aleg?

Prelevarea de celule fetale, care ulterior sunt analizate genetic, reprezintă o metodă minim invazivă care asociază unele riscuri pentru gravidă sau făt. Aceste riscuri sunt diferite pentru principalele metode folosite: puncția de vilozități corionice, respectiv amniocenteza. Puncția de vilozități corionice se aplică în primul trimestru de sarcină și are aplicabilitate în cazul în care dublul test sau ecografia fetală au indicat semnale de alarmă legate de posibila prezență a unor anomalii cromosomice fetale. Puncția de vilozități corionice are un risc cumulat de  circa 1,5-2%, principalele incidente fiind avortul spontan și hemoragia obstetricală. Amniocenteza se face în al doilea trimestru de sarcină și, de regulă, are aplicabilitate la cazurile cu risc moderat și la cele la care triplul test sau ecografia de cel de-al doilea trimestru indică valori de alarmă legate de prezența unei posibile anomalii cromosomice fetale. Amniocenteza are riscuri mult mai mici decât puncția de vilozități corionice, riscurile cumulate fiind de circa 0,1-0,2%. Principalele incidente posibile sunt: avortul spontan și hemoragia obsetricală.

 

Cât de relevant este diagnosticul prenatal prin testul FISH?

Testul FISH prenatal se bazează pe evidențierea semnalelor fluorescente corespunzătoare pentru doar cinci cromosomi: 13, 18, 21, X și Y. Metoda are o sensibilitate și o specificitate de 100%, fiind posibilă detecția întotdeauna a tuturor anomaliilor numerice ale cromosomilor enumerați. Metoda este, însă, doar calitativă, stabilind doar câți cromosomi din fiecare tip există în celulele fetale analizate. Avantajul major al metodei este rapiditatea, rezultatele finale fiind obținute în doar 48 de ore. Totuși, metoda nu permite identificarea anomaliilor numerice ale celorlalți cromosomi și nici a anomaliilor cromosomice structurale, care reprezintă cumulat circa 20% din anomaliile cromosomice depistabile la făt. 

 

Dacă am făcut testul FISH prenatal, mai este necesar cariotipul (analiza cromosomică completă)?

Testul FISH prenatal permite detecția doar a anomaliilor numerice a cinci cromosomi: 13, 18, 21, X și Y. Identificarea anomaliilor numerice ale celorlalți cromosomi, precum și a anomaliilor structurale sau a mozaicurilor cromosomice se poate face doar prin analiză cromosomică completă (cariotip). Astfel,  varianta optimă de diagnostic prenatal cromosomic rămâne asocierea dintre testul FISH și cariotip.

 

Când se face amniocenteza?

Amniocenteza poate fi efectuată începând cu săptămâna 14 de sarcină, dar amniocenteza precoce – înainte de săptămâna 16 de sarcină – are riscuri mult mai mari și de aceea obstetricienii preferă să aplice procedura începând cu a 16-a săptămână de sarcină.

 

Când se face puncția de vilozități corionice?

Puncția de vilozități corionice se face în primul trimestru de sarcină, între a 10-a și a 12-a săptămână de sarcină.

 

Ce riscuri implică amniocenteza?

Amniocenteza este o metodă minim invazivă, astfel încât prezintă și unele riscuri. Riscul cumulat este de 0,1-0,2%. Principalele incidente sunt avortul spontan și hemoragia obstetricală. Datele prezentate pe diverse site-uri care susțin riscuri mai mari de 0,5% se bazează pe informații de la începutul aplicării diagnosticului prenatal, când ecografele erau mai puțin performante.

 

Ce riscuri implică puncția de vilozități corionice?

Puncția de vilozități corionice este o metodă minim invazivă, astfel încât prezintă și unele riscuri. Riscul cumulat este de 1,5-2%. Principalele incidente sunt avortul spontan și hemoragia obstetricală. Datele prezentate pe diverse site-uri care susțin riscuri mai mari de 3% se bazează pe informații de la începutul aplicării diagnosticului prenatal, când ecografele erau mai puțin performante.

 

Cât de traumatizantă este amniocenteza?

Amniocenteza se face folosind un ac de 22G, care asemănător cu acele folosite la injecțiile intramusculare. În aceste condiții senzația de disconfort generată de amniocenteză este localizată la nivelul înțepăturii, dar este mai redusă decât cea asociată unei injecții intramusculare, fiindcă metoda presupune extragerea de lichid amniotic și nu introducerea unei soluții concentrate într-unul din mușchi. Practic amniocenteza este mai mult traumatizantă mental, în condițiile în care acul folosit este foarte lung, iar majoritatea persoanelor au o frică nemotivată de injecții.

 

Cât de traumatizantă este puncția de vilozități corionice?

Puncția de vilozități corionice implică abordul transabdominal sau transcervical al placentei. Aplicarea procedurii se face după anestezie locală, dar evident că generează un disconfort local – ușoară durere locală. Practic puncția de vilozități corionice este mai mult traumatizantă mental, în condițiile în care acul folosit este foarte lung, iar majoritatea persoanelor au o frică nemotivată de injecții.   

 

Dacă fac dublu test, mai trebuie să fac și triplu test?

Toate protocoalele de screening prenatal susțin necesitatea aplicării ambelor tipuri de screening biochimic: dublu test și triplu test. Motivația acestei abordări este legată de faptul că ambele metode au în proporție de 5% rezultate fals pozitive și 5% rezultate fals negative. Astfel, că prin efectuarea ambelor analize se poate reduce riscul de rezultate fals pozitive sau fals negative. Pe de altă parte, în condițiile în care dublul test a indicat valori de alarmă pentru o anomalie cromosomică fetală, un triplu test normal poate să asigure o limitare a anxietății cuplului parental și să ofere o alternativă prin care să poată lua o decizie raportat la a face sau a nu face amniocenteza.

 

Testarea prenatală non-invazivă a ADN-ului fetal în circulația maternă este o metodă de diagnostic sau de screening prenatal? Cât de relevante sunt rezultatele testului?

Analiza ADN-ului fetal prezent în circulația fetală reprezintă o metodă relativ nouă de screening prenatal. Metoda permite evidențierea secvențelor de ADN corespunzătoare anumitor cromosomi fetali. Cele mai multe laboratoare oferă doar analiza secvențelor de ADN corespunzătoare cromosomului 21. Alte laboratoare oferă analiza cromosomilor 21, 18, 13 și X. Această metodă de screening este mai performantă decât dublu test și triplu test cu o sensibilitate și specificitate de aproape 99%, dar în aproximativ 1% din cazuri nu sunt capabile să stabilească prezența unei trisomii. Principalul dezavantaj este acela al prețului care variază între 500 și 1500 euro, în condițiile în care un screening biochimic complet (dublu +  triplu test) costă între 50 și 100 euro, iar un diagnostic prenatal cromosomic complet (FISH + cariotip) costă doar circa 350 euro și reprezintă o metodă prin care se certifică prezența sau absența unei anomalii cromosomice.

 

Există și alte metode de diagnostic genetic prenatal?

Diagnosticul prenatal este de regulă țintit pe depistarea anomaliilor cromosomice răspunzătoare pentru majoritatea avorturilor spontane (minimum 50% din cazuri) și pentru o parte din anomaliile congenitale (circa 20% din totalul anomaliilor congenitale). Totuși, în anumite condiții speciale se pot face și alte tipuri de analize genetice prenatale. De exemplu, identificarea unei anomalii congenitale cardiace complexe, precum tetralogia Fallot, impune pe lângă analiza cromosomică clasică și realizarea tehnicii FISH cu sonde specifice regiunii 22q11.2, microdeleția 22q11.2 fiind cauza apariției a circa jumătate din cazurile de tetralogie Fallot. Un alt tip de analiză prenatală, dar mult mai scumpă – 800 – 1000 euro per analiză – este array-CGH (hibridare genomică comparată pe rețea) care permite evidențierea mai multor modificări cromosomice de mici dimensiuni (microdeleții sau microduplicații). Pe de altă parte, în condițiile în care istoricul familial este marcat de existența unei boli monogenice, a cărei mutație este cunoscută, se poate face un diagnostic molecular prin analiza moleculară țintită a mutației respective în ADN-ul fătului. 

 

Prof.dr. Eusebiu Vlad Gorduza