Sindromul Wolf-Hirschhorn

Date generale. Sindromul Wolf-Hirschhorn, determinat de deleţia 4p- (absenţa segmentului terminal al braţului scurt al cromosomului 4 pe unul din cromosomii perechii 4), este o anomalie rară, cu o incidenţă de circa 1/50.000 de naşteri.

Genetică. Afecţiunea este determinată de absenţa segmentului cromosomic 4p16

Diagnostic. Semnele clinice identificate frecvent sunt: hipotrofie staturo-ponderală marcată cu debut prenatal (întârziere de creştere), dismorfie cranio-facială, anomalii cardiace şi retard mental sever. Dismorfia cranio-facială include: microcefalie (perimetru cranian de mici dimensiuni), hipertelorism (ochi îndepărtaţi), arcade sprâncenare proeminente, rădăcină nazală lărgită ce conferă aspectul pătrat al nasului (aspect de “cască de luptător grec”) şi anomalii ale urechii. Malformaţiile cardiace sunt grave, fiind reprezentate, de obicei, de defecte de închidere a septurilor interatrial sau interventricular. Retardul mental este profund, coeficentul de inteligenţă fiind inferior valorii de 20.

Cariotipul poate releva în 1/3 din cazuri o deleţie terminală pe cromosomul 4, ce include segmentul 4p16. În, majoritatea cazurilor deleţia este de novo, dar uneori poate fi rezultatul separării incorecte a cromosomilor derivativi în cazul unei translocaţii reciproce ce implică cromosomul 4, prezentă la unul din părinţi.

La cazurile la care analiza cromosomică clasică nu relevă existenţa unei deleţii 4p, se impune efectuarea unui examen cromosomic prin tehnica FISH, folosind sonde specifice locusului 4p16.

Tratament. Nu există terapie specifică

Prognosticul. Speranţa de viaţă este limitată, 1/3 din cazuri murind în primul an de viaţă.

Profilaxie. Descoperirea unei deleţii 4p la un copil cu sindrom Wolf-Hirschhorn, impune efectuarea analizei cromosomice la cei doi părinţi, ceea ce poate releva o translocaţie echilibrată la unul din părinţi. Dacă cei doi părinţi sunt sănătoşi, riscul de a avea un alt copil afectat este nesemnificativ. În schimb, dacă există o translocaţie echilibrată, riscul de recurenţă este de aproximativ 10%, ceea ce impune diagnostic prenatal la viitoarele sarcini.

Screening şi diagnostic prenatal. În cazul deleţiei 4p nu există teste de screening prenatal biochimic. Examinarea ecografică prenatală poate oferi indicii nespecifice, precum întârziere marcată de creştere intrauterină, anomalii congenitale de cord sau modificări ale cantităţii de lichid amniotic (polihidramnios [lichid în exces] sau oligoamnios [lichid prea puţin]). În condiţiile descoperirii unor astfel de aspecte se impune diagnostic prenatal prin analiză cromosomică (cariotip) dublat de test FISH, folosind sonde fluorescente specifice segmentului cromosomic 4p16.

Prof.dr. Eusebiu Vlad Gorduza