Sindromul Patau

Date generale. Sindromul Patau este determinat de trisomia 13 şi are o incidenţă de 1/5000-10000 de naşteri.

Genetică. În majoritatea cazurilor este prezentă o trisomie 13 completă, de regulă în mozaic. În unele cazuri poate fi decelată o trisomie 13 prin translocaţie Robertsoniană (tip de anomalie cromosomică echilibrată ce se produce exclusiv între cromosomi acrocentrici şi presupune ruperea a celor doi cromosomi la nivelul centromerului, urmată de unirea braţelor lungi într-un singur cromosom) între cromosomul 13 şi un alt cromosom acrocentric (cromosom caracterizat prin existenţa unui braţ scurt foarte mic, astfel încât centromerul se găseşte spre una din extremităţile cromosomului).

Diagnostic. Pacienţii prezintă un sindrom malformativ caracterizată prin: holoprozencefalie, despicătură labio-maxilo-palatină (“gură de lup”) defect de scalp, polidactilie, unghii înguste şi convexe, omfalocel (absenţa închiderii peretelui abdominal anterior). Holoprozencefalia este un defect de separare a structurilor simetrice de la nivelul extremităţii cefalice, afectând creierul (un singur emisfer cerebral, agenezie de corp calos, ventricul cerebral unic) structurile oculare (microftalmie [globi oculari mici] sau anoftalmie [absenţa ochilor]) şi mugurele frontal (modificările pot fi severe cu ciclopie [prezenţa unui ochi unic] şi proboscis [nas cu o singură nară] sau hipotelorism [distanţă mică între ochi] şi despicătură velo-palatină mediană). De asemenea, pot fi identificate anomalii congenitale cardiace: defecte septale, persistenţa canalului arterial etc.

Cariotipul poate releva: o trisomie liberă omogenă – 47,XX,+13 sau 47,XY, +13 (75%) sau o trisomie 13 prin translocaţie Robertsonienă neechilibrată – 46,XX(XY),-14,rob(13,14) sau 46,XX(XY),-13,rob(13,13).

Trisomie 13 liberă omogenă

Trisomie 13 prin tanslocaţie Robertsoniană între cromosomii 13 şi 14

Tratament. Nu există un tratament specific.

Prognosticul. Speranţa de viaţă variază de la câteva zile la câteva luni. Rareori pacienţii depăşesc 1 an, dar evoluţia este marcată de un retard mental profund.

Profilaxie. La cuplurile care au un copil cu sindrom Patau prin trisomie 13 completă, riscul de recurenţă este mai mic de 1%. În schimb, dacă copilul are o translocaţie Robertsoniană între cromosomi neomologi ce implică cromosomul 13, iar aceasta este moştenită de la unul dintre părinţi, riscul este de ~ 10%. Dacă translocaţia moştenită este între doi cromosomi 13, riscul este de 100%. Indiferent de risc, este indicată efectuarea diagnosticului prenatal la viitoarele sarcini.

Screening prenatal. Depistarea prenatală a trisomiei 13 se bazează pe efectuarea unor analize biochimice în sângele matern în asociere cu evaluarea ecografică a fătului.

În cazul dublului test, efectuat în al primul trimestru de sarcină şi bazat pe dozarea în sângele matern a fracţiunii beta a gonadotrofinei corionice umane (free-bhCG) şi a proteinei A specifice sarcinii (PAPP-A), modificările sugestive pentru prezenţa trisomiei 13 sunt niveluri scăzute ale ambilor parametri.

În cazul triplului test, efectuat în al doilea trimestru de sarcină şi bazat pe dozarea în sângele matern a α-fetoproteinei, gonadotrofinei corionice umane şi a estriolului neconjugat, singura modificare care este sugestivă pentru prezenţa trisomiei 13 este un nivel scăzut al gonadotrofinei corionice umane.

Modificările ecografice sugestive pentru trisomia 13 sunt holoprozencefalia, higromă chistică (acumulare în exces de limfă la nivelul cefei) anomalii faciale (oculare, nazale, ale gurii) anomalii congenitale de cord, defecte ale peretelui abdominal, anomalii congenitale urogenitale, întârziere marcată de creştere intrauterină.

Diagnostic prenatal. Detecţia prenatală a unora din modificările ecografice enumerate mai sus în asociere cu valori de alarmă la testele biochimice, impune obligatoriu obţinerea de celule fetale prin puncţie de vilozităţi corionice sau amniocenteză şi efectuarea diagnosticului prenatal cromosomic. 

Prof.dr. Eusebiu Vlad Gorduza