Translocaţii Robertsoniene
Translocaţiile Robertsoniene sunt anomalii cromosomice structurale echilibrate
Translocaţiile Robertsoniene, abreviate rob, sunt anomalii echilibrate care afectează doar cromosomii acrocentrici, exceptând cromosomul Y.
Mecanismul de producere al anomaliei este reprezentat de ruperea a doi cromosomi acrocentrici la nivelul centromerelor sau foarte aproape de acestea pe braţele scurte, urmată de pierderea braţelor scurte şi unirea braţelor lungi într-un cromosom derivativ. Ca urmare, se produce o modificare a numărului de cromosomi care se reduce de la 46 la 45.
Translocaţie Robertsoniană între un cromosom G şi un cromosom D
În translocaţiile Robertsoniene echilibrate, pierderea braţelor scurte ale cromosomilor implicaţi nu duce la modificarea fenotipului pacienţilor, deoarece braţele scurte ale tuturor acrocentricilor, cu excepţia cromosomului Y, conţin multiple copii ale genelor pentru ARN-ul ribosomal (tip de acid nucleic ce este prezent la nivelul ribosomilor, organitele celulare unde se produce sinteza de proteine), gene care rămân într-un număr suficient de copii pe cromosomii acrocentrici normali.
Incidenţa globală a translocaţiilor Robertsoniene în populaţie este de aproximativ 1/1000 de indivizi. Cea mai frecventă translocaţie de acest tip este cea dintre cromosomii 13 şi 14 – rob(13q14q). Un exemplu de translocaţie Robertsoniană este prezentat mai jos.
Translocaţie Robertsoniană între un cromosom 13 şi un cromosom 21
Translocaţiile Robertsoniene, deşi nu afectează fenotipul, pot produce grave probleme de reproducere, datorită malsegregării cromosomilor derivativi în cursul meiozei. Riscul de apariţie a unor descendenţi anormali este diferit în funcţie de tipul cromosomilor implicaţi în transclocaţie: omologi sau neomologi.
În cazul unei translocaţii între cromosomi neomologi, de exemplu între cromosomii 14 şi 21 pot rezulta 6 tipuri de gameţi.
Mecanismul de producere şi efectele reproductive ale unei translocaţii Robertsoniene, rob(14q21q)
Prin fecundarea acestor gameţi cu gameţi normali rezultă şase tipuri de zigoţi: normal, echilibrat cu translocaţie Robertsoniană, anormal cu trisomie 21, anormal cu trisomie 14, anormal cu monosomie 21 şi anormal cu monosomie 14. Ultimii trei embrioni sunt neviabili şi sunt eliminaţi prin avorturi spontane. În situaţia prezentată mai sus riscul teoretic de apariţie al unui copil cu fenotip de sindrom Down (determinat de trisomia 21) este de 33%. Riscul real este mai mic, deoarece o parte din embrionii cu trisomie 21 sunt eliminaţi prin avort spontan.
Riscul unui purtător de translocaţie Robertsoniană de avea un copil cu sindrom Down depinde de sexul purtătorului. În cazul femeilor riscul este de 10%, în timp ce la bărbaţi riscul este de 1-3%, deoarece anomalia blochează de obicei spermatogeneza.
O situaţie specială se întâlneşte în cazul purtătorilor unei translocaţii Robertsoniene între cromosomi omologi. De exemplu, în cazul unei translocaţii Robertsoniene între doi cromosomi 21 cromosomul derivativ (reprezentat de echivalentul funcţional a doi cromosomi 21) va ajunge într-unul din gameţi, în timp ce celălalt gamet rezultat din meioză nu va avea deloc cromosom 21. Prin fecundare cu un gamet normal se pot forma doar două tipuri de zigoţi: cu trisomie 21 sau cu monosomie 21. Produşii de concepţie cu monosomie 21 nu sunt viabili şi sunt eliminaţi prin avort spontan, astfel încât un purtător de translocaţie Robertsoniană între cromosomii 21 poate avea doar copii anormali cu trisomie 21. Acest caz constituie una din puţinele situaţii în care riscul de recurenţă al unei afecţiuni genetice este de 100%.